ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

si le traiesc eu!

Sper ca imi puteti scuza „aroganta” de a pune un articol cu intarziere, dar la momentul realizarii lui nu dispuneam de suport tehnologic avansat cu tastatura asa ca am folosit metodele clasice precum foaia si pixul, obiecte pe care cred ca nepotii nostri se vor mira cand le vor vedea in vitrina muzeului de istorie „antica”.

15.07.2012, 17:00 pm

Asist semi amuzata la o scena ce multora li se poate parea normala  si de bun simt dupa ce si-au castigat  acest drept constitutional, iar eu cred ca sunt singura fiinta rationala din locul in care ma aflu.

Aud  tot felul de discutii  in jurul meu care mai de care mai transante si categorice referitoare la aclimatizarea autocarului in care ma aflu.

Este cod galben- portocalio -rosiatic de canicula si ma situez in campie, la mijlocul lui iulie, duminica,  pe o sosea hiperaglomerata intr-o coloana de masini  nsefarsita. Nu zic, nici eu nu pot sa spun ca ma sunt in al noualea cer , iar cantitatea de aer ce se imparte strategic , ca apa in desert la aproape 70 de persoane devine din ce in ce mai pretioasa. Dar totusi  sunt partase la o situatie pe care prin logica gandirii mele incerc s-o inteleg pe cat de omeneste posibil.

Nu ma apucam , poate de scris daca doamna din fata mea nu ar fii avut o idee care pe mine chiar m-a amuzat. Evident ceea ce a spus doamna aceasta antreneaza si acum mintile incinse a mai multor pasageri pe care ii si vad la ghiseul de plangeri.

„Sa sunam la OPC! ”  zice doamna revoltata si cu siguranta solutionarii problemei dumneaei daca va face acest gest extrem.  Soferul, om cu experienta si intelepciune incearca sa explice nemultumitilor sai pasageri ca e canicula si ca daca ar putea si ar avea cum ar da drumul mai mult la aer da nu face fata , insa lumea in acest moment este mult prea alterata  incat  sa mai poata auzii umila parere a soferului.

Daca nu as fi asistat in decurs a mai putin de un an la doua confruntari cu angajatele Oficiului pentru Protectia Consumatorului as mai fi zis ca au vreo sansa,  dar asa,  sa ma ierte , dar Dumnezeu cu mila…

Prima experienta a avut loc toamna trecuta cand mai toti colegii din biroul meu s-au indulcit cu prajituri de la o cofetarie de carier (cofetaria Calinescu, zona Timpuri Noi) si astfel au capatat niste minunate tatuaje naturale rosiatice si cu puroi. Raspunsul „binevoitor” al operatorului de serviciu  a fost clar si concis:” pai, luati-va si voi de la o alta cofetarie!” sau spre final cand probabil s-a saturat de insistentele noastre  nesimtite a rabufnit  spunandu-ne cat se poate de sincer ca ea are un salariu de 7milioane si ca nu prea mai are chef sa ne asculte pe noi. Evident s-au cerut superiorii care au pasat apelul de la unul la altul cautand cele mai diplomatice raspunsuri.

Cea de-a doua intamplare a fost cand o colega tot din acelasi birou damnat a primit extracarne vie atasata unui piept de pui sacrificat  si prajit cu grija.  Spre nenorocul ei a si apucat sa guste din deliciosul preparat cu iz asiatic,  ulterior vazand micile ravase  din friptura, suficient insa cat sa-i marasca sufletul si ziua . Din nou cu totii am simtit ca legea o ajuta asa ca am impins-o spre „oficiu”. Zis si facut , mostra a fost fotografiata, etichetata si pastrata, apoi a urmat  telefonul salvator,  Din capatul celuilalt fir i se spune ca a si pornit o echipa spre locul cu pricina  pentru ca nimeni altcineva vreodata sa mai pateasca asa ceva. Colega mea se simte razbunata , iar cazul a fost inchis. Numai ca ces  avezi, dupa vreo trei zile  primeste un telefon , culmea de la OPC, in care i se cere  inca o data adresa fast food-ului (Dino’s, Timpuri noi, aviz taximetristilor din zona) pentru ca fix in momentl acela pornea o echipa spre locul  respectiv.  Discutiile ulterioare sunt de prisos.

Si acum , doamna din fata mea care crede ca prin apelarea numarului pentru consumatorii nemultumiti spera la o solutionare a problemei dumneaei, in conditiile in care se afla intr-un autocar in campie, pe asfaltul incins la 40 de grade,  iar dansei ii este cald pentru ca aerul conditionat nu face fata?

Da’ ma intreb eu asa  fiinta logica , la cum o vad sa aiba vreo 50 de ani , iar pe primii 30 i-a cam trait in comunism  si tare mi-e greu sa cred ca avea aer conditionat in rata cu care tranzita  Baraganul.

 

Anunțuri

Un comentariu la “si le traiesc eu!

  1. Anonim
    24 Iulie 2012

    finalul e apoteotic :)))))))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 16 Iulie 2012 de în Uncategorized.
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: