Mamaia toamna

 

 

Si ca sa intelegeti la ce m-am referit eu, in postul de mai jos cand am zis ca era o divina zi si de luni si mai ales de toamna, cand briza iti patrundea prin fiecare por al pielii, mentolandu-ti tot corpul cu o multime de arome marine. As vrea sa impartasesc cu voi aceasta bucatica din viata mea prin fotografii mediocre de mai jos , cu scuzele de rigoare ca nu am putut sa va arat exact ce am privit eu cu ochii-mi incerti. Poate nimic deosebit pentru unii, insa pentru cei mai putin pretentiosi o plimbare la mare la mijlocul lui septembrie dupa un Bucuresti stricat si imputit, inseamna cu adevarat o farama de placere si relaxare.

 

Afost o zi calduroasa, una perfecta pentru a obtine un bronz auriu si clar, o zi cu un nisip cald, ci nu fierbinte, cu un soare bland si indurator, fara muzica proasta, fara terase inghesuite, fara seminte si coliere de scoici, fara imbulzeala, sezlonguri si umbrelute, o zi de luni frumoasa de concediu, dupa o nunta sambata la Ostrov, Judetul Constanta (de unde o sa revin cu informatii).

Si uite asa arata Statiunea Mamaia la inceput de toamna, fara roiuri de turisti galagiosi, o mamaie aerisita si curata care se pregateste sa mai fie luata cu asalt si la iarna de un numar un pic mai restrans de turisti daca  avem norocul acum cu schimbarea climei sa mai inghete marea iar.