ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

STOMACUL…

Dupa ce am reusit sa depasesc toate piedicile si apocalipsele din ultima perioada si mi-am impins sufletul spre o alta era mult mai spirituala si profunda, dupa ce am trecut la a-mi planui anul care tocmai a inceput (si mi-am facut deja ceva planuri), dupa multe ganduri, pareri, idei si dorinte de schimbari si imbunatatiri a karmei mele, brusc m-am imbolnavit.

Si cum ii sta pofticiosului cel mai bine bolnav decat  de ce-l doare cel mai rau: STOMACUL.

Nu va imaginati ca nu stiam despre subrezeala stomacului meu din urama cu vreo 2-3 ani si la fel sa nu va inchipuiti ca nu eram constienta de ce ar trebui si ce nu ar trebui sa introduc in cavitatea mea bucala spre inghitire, numai ca infamul este mereu impins spre pacate lumesti si nu mi-a scapat nici o sarma sau carne prajita savuros din pomana porcului din a fi degustata pana la   saturatie. Si uite ca dupa ce am reusit sa depasesc sarbatorile crestineste si sa manac precum o termita tot in calea mea, chiar si cu riscul pe care orice femeie il considera de neimaginat  si anume kilogramele in plus, a survenit inevitabilul: BOALA.

Stomacul meu satul si obosit de excese si destrabalari culinare mi-a atras oarecum atentia  ca ar fi cazul sa-mi mai domolesc din avant si chiar martea trecuta cand a inceput chinul cam pe vremea asta ma aflam intinsa pe un pat  de spital cu o perfuzie atarnata tacticos de vena mea stanga din sectia „Stationat” a proaspatului spital devenit „de urgente” , Sfantul Ioan.  Evident ajunsa oarecum pe picioare nu reprezentam un adevarat pericol asa ca a trebuit sa iau loc mai intai civilizat pe scaun si sa astept pentru ca la rand mai era  o batrana cu un deget luxat,  o doamna care racise si probabil vreo tatanara care era pe stop si avea nevoie de calmante. Eu am fost bagata in seama  in clipa in care am  inceput  sa-mi vars matele la wc-ul de langa camera de garda intr-un tril  asemanator cu cel al dinozaurilor  raniti in lupte pentru teritoriu si probabil am deranjat oarecum personalul medical care m-a poftit politicos  la o consultatie de rutina. Bine trebuie sa recunosc un pic rusinata ca nici eu n-am nimerit cand trebuia pentru ca se pregateau de pauza de masa si lista de shaorme pe care o asistenta o facea pentru  cei infometati incepea sa creasca  cu tot efortul meu de a nu le face sila cu problemele , durerile si varsaturile mele.

Am parasit spitalul in aceiasi stare de leguma stolcita cum ii calcasem pragul si cu dorinta asidua de a ajunge acasa unde sa ma pot intinde linistita in patul meu. Si asa am facut , numai ca seara facandu-mi-se iarasi rau a trebuit sa apelez la serviciile  ambulantei de data aceasta. Am sunat  si am asteptat…10 minute, 20 de minute, 30 de minute si dupa 40 de minute sunam iar…si ce sa vezi nu plecase nici o ambulanta pentru ca toate erau plecate deja spre alti bolnavi din zona. Si ni s-a sugerat prieteneste sa revenim dupa 20 de minute cu un telefon sa verificam daca a sosit  vreo ambulanta  pe care mai apoi s-o trimita si la mine. Evident ca nu am procedat conform  operatoarei si i-am amintit ca  este oarecum o urgenta si ca sunt nevoita sa doresc o ambulanta atunci in clipa aceea nu sa sun peste 20 de minute.

A venit si ajutorul cerut ce-i drept destul de repede de la acea rabufnire de caracter si tin sa le multumesc paramedicilor pentru ca sincer  de data aceasta s-au comportat exemplar si mi-au salvat acea zi. In fine  am mai ajuns de vreo doua ori si pe al Floreasca acuzand dureri insuportabile si varsaturi dar intr-un final iata-ma acum iar in fata calculatorului povestindu-va  de ce am lipsit din peisaj atata timp.

Asa ca sa va fereasca Dumnezeu de nevoia de a ajunge la spitale si de a fi tratat asta in cazul in care mai avea cineva vreun dubiu!

P.S. pentru cei interesati(o usoara hiperaciditate=)))…nu stiu pentru cine a fost usoara ca pentru mine sigur NU!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 15 Ianuarie 2013 de în Uncategorized.
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: