ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

si le traiesc eu 2

Am vrut cu mult timp in urma sa scriu despre tocana la ceaun facuta dupa un drum cu prea multe peripetii, vara trecuta la munte, dar de fiecare data m-am luat cu altceva si n-am mai scris. Astazi, insa m-am decis ca ar fi cazul sa termin ce mi-am propus si sa va ofer, in stilul meu caracteristic de gospodina o reteta estival-montana.

Am plecat din Bucuresti cu ganduri frumoase si cu speranta unui weekend  la aer curat si umbra de brad, dar s-a dovedit mai mult unul plin de  nervi si injuraturi, unul in care parca toata lumea se punea obstacol in calea tocanitei noastre, caci mai ales cu gandul asta gurmand am plecat de acasa. Nu ne doream decat sa ajungem la cel mai apropiat munte posibil, pe o pajiste deranjata doar de zumsetul insectelor in cautare de polen si in miros de iarba proaspata, cu umbra deasa strapunsa ici colo de sageti de foc ce-ti cad pe obraz mangaindu-ti pielea firav si  eventual cu un rau cu apa cristalina prin apropiere ca sa racim berile si pepenele. In mare parte am gasit ceva asemanator descrierii facute, o varianta mai putin poetica si melodioasa, trecea o seosea pe deasupara capetelor noastre, se auzea muzica dintr-un tico al unor pensionari, dar tot nu era ca la Gura Diham unde era ca in pasaj la Unirii luni dimineata. Pana sa ne stabilim totusi in oaza noastra de liniste si s-o punem de tocana, am mai trecut prin cateva intamplari pe care nici acum nu stiu cum sa le caracterizez. Am ajuns la un moment dat sa ne stabilim sambata seara dupa ce alergasem in cautarea locului perfect si hotarasem sa intrerupem cautarile pe ziua respectiva, pe albia unui rau, nici nu mai conteaza care pentru ca nu va recomand sa mergeti, printre gunoaie si sunet de manele. A doua zi ne-am hotarat, din motive financiare sa ramanem acolo si sa fim noi oameni civilizati si sa  continuam petrecerea. Cum stransesem toate gunoaiele din jurul nostru in doi saci cu o seara in urma ca sa  ne putem crea singuri atmosfera de  vacanta, am stabilit ca acela sa fie „loc de manastire, pentru pomenire”. Numai ca nu trec nici 10 minute de cand incercam sa privim cu alti ochi locul ca langa noi parcheaza o dacie visinie, de Prahova, cu doua perechi de pensionari care facand o totala abstractie de noi si mirandu-se ca „ia uite, draga  ce curat este la locul nostru!” au si  inceput sa-si instaleze imediat fix in imediata apropiere a gratarului nostru, gratarul dumnealor, nu inainte de a ne felicita pentru cei doi saci stransi.

DSC05203

Reusisem sa ma izolez, sa-mi creez un spatiu propice care intr-un final mi-a fost invadat de patru batrani care-si sustineau proprietatea. Ne-am simtit oarecum datori sa plecam pentru ca o eventuala cearta mi-ar fi daramat si cea mai mica urma de confort pe care mi-o creasem. Asa ca am  pornit iar in cautarea locului perfect pentru ghiveciul la ceaun. Lasand la o parte ca ne-am ratacit prin Campina, un orasel mic de altfel dar si frumusel, intr-un mare final l-am gasit…nu era el de basm dupa cum am mai spus dar dupa lungi cautari eram epuizati asa ca  ne-am stabilit undeva…fara rau cristalin dar si fara prea multi oameni (decat doi batrani cu un tico albastru cu romantele la maxim).

DSC05250

Zis si facut, am instalat cortul, femeia a pregatit legumele, iar barbatul trepiedul din lemne si a atarnat ceaunul si a intetit focul…

Ghiveciul este simplu de mesterit: se caleste ceapa in ulei si pe urma carnea si pe rand legumele in ordinea duratei de fierbere. Cand s-au fiert toate, se pun rosiile si bulionul si se mai lasa sa clocoteasca un pic. Cand se da dupa foc se adauga usturoiul pisat si ierburile aromate (marar, leustean, cimbru, busuioc), sare si piper.

DSC05233

DSC05231

DSC05221

DSC05226

DSC05228

DSC05229

DSC05253

Lesinati fiind de foame am facut fotografie dupa ce am mancat, deoarece am uitat sa facem o fotografie capodoperei inainte sa ne infruptam.

DSC05255

Nu insist cu reteta ca e la fel ca cea despre care am mai vorbit intr-o postare de asta vara, numai ca asta e la ceaun, cu mai multa carne si mai afumat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 27 Ianuarie 2013 de în Uncategorized.
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: