ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Cetatea Histria…prin alti doi ochi

Spuneam candva ca o sa revin cu mai multe detalii despre Cetatea Histria, dar pana acum nu am  fost capabila sa-mi pun in aplicare planul.

Am simtit mereu ca sunt legata de acel loc inca din copilarie, cand pentru prima data in scurta mea vietisoara faceam o excursie in afara orasului cu  toata familia. Cred ca aveam undeva pana in 7 ani, caci  eram toti stransi laolalta, asa cum nu vom mai fi niciodata; eu, fratele meu, parintii, bunicii din partea tatalui, unchiul si matusa si  cei doi verisori, toti din partea tatalui. Familie mare fiind, am plecat  pe vremea fericitei mele copilarii sa vizitam cetatea despre care o sa va vorbesc eu, aceasta oarecare, fara a avea o perspectiva istorica, ci doar  prin ochii candva ai unui copil si mai apoi ai unui adult.

Eram micuta si nu pricepeam mare lucru din ce ma inconjura la vremea aceea, insa simteam o protectie nemarginita si o caldura placuta fie a vremii, fie mai ales a oamenilor ce-mi erau alaturi. Nu aveam cunostinte despre istorie, geografie, matematica, timp sau spatiu. Pentru mine totul era de invatat si de retinut pentru ca mai apoi sa devin omul de astazi.
Pentru prima data am vazut  sau imi amintesc eu ca am vazut o soparla si am trait un sentiment de teama amestecat cu in strop de curaj si suriozitate la vederea acelei ciudatenii verzui. Am crezut  tot incepand de atunci  ca de pe malurile acelea se vede marea, copil fiind imi placea  ideea de a vedea marea de la inaltime, deoarece in Mamaia dupa Butoaie la nudisti nu vedeai peisajul acela si pentru mine era unica realitate pe care o aveam de comparat. Nu mai tin exact minte, dar m-am intors acasa si cu un suvenir (poate cu mai multe, dar nu mi le mai amintesc): o anfora micuta din lut pe care inca o mai am si acum. Si mai tin minte momentul plecarii si tristetea care m-a cuprins cand i-am vazut pe toti in jurul masinilor pregatiti de plecare  galagiosi si veseli, iar dintr-o data liniste. O liniste perfecta, o liniste intrerupta ici colo  de cate un element natural de-ti taia respiratia, asta pentru ca era pentru intaia oara cand o simteam si incepeam sa percep noul gen de pace sufleteasca.

M-am reintors la Histria in 2008 cand inca nu era criza si inca ne permiteam plimbari lungi si eram mult mai relaxati mental si vedeam lumea cu ochi mai putin impaianjeniti. Atunci deja ii cunosteam trecutul, stiam ca nu vazusem nicioadata marea de pe tarmul care acum nu mai mi se parea la fel de inalt. Era o zi de miercuri din augustul lui 2008  si eram in concediu si ne propusesem o zi grozava, iar asta avea sa fie doar inceputul unui concediu cu prieteni si amintiri frumoase.

Am vizitat muzeul ca orice turist si apoi am pasit pe portile cetatii fara sa ma mai tem de soparle si fara sa mai chicotesc impreuna cu verisorii mei. Priveam cu ochi cunoscatori zidurile si buruienile dintre acestea ce le reintregeau intr-un frumos oras din vremuri de departe. Am vazut atunci mizeria, de altfel destul de ingrijita si nu se prea intalnesc pungi de plastic printre  ruine insa pe micuta plaja ingusta de pe malul lacului Sinoe , domnite suave isi lasasera absorbantele folosite poate pentru teste ADN atunci cand peste secole vor fi descoperite de generatiile urmatoare de arheologi. M-am intristat la vederea tabloului infect  si m-a durut ca acum pot sa vad cu alti ochi realitatea de cele mai multe ori absurda.

Am simtit iar linistea, nu ca atunci…asa nu o voi mai simti niciodata! Am simtit insa o altfel de liniste, cea produsa de vantul cald  constant in urechile mele.

M-am mai reintors o data la Histria, anul trecut prin iunie de data asta tot in familie, intr-un cadru un pic mai restrans, dar cu o generatie noua alturi.

Am plecat la pescuit pe la 5 dimineata impreuna cu Marian, tata si verisoara mea Andreea urmand ulterior sa ne intalnim cu un grup de colegi de-ai tatalui meu pentru a incinge  o partida de pescuit memorabila la un canal in apropierea cetatii.

DSC04546

I-am promis Andreei ca dupa ce pescarii isi vor termina misiunea vom merge noi patru sa si vizitam ce avem de vizitat. Dupa ce am fost oarecum dezamagite de noi si de ideea noastra de a insoti la pescuit un grup de barbati  impatimiti  si fara prea mult noroc dar cu rabdare, ne pierdusem si cea mai mica speranta ca vom mai pleca vreodata de acolo , cand minunea se intampla si se apuca de strans deoarece captura era aproape zero.

DSC04556

Fetele ne-au prins culoare si am simtit iarasi ca vrem sa facem ce ne-am propus. Zis si facut  am ajuns pentru a treia oara pe portile vechiului oras. Am vizitat muzeul, doar ca de data aceasta am luat pozitia doamnei profesoare incercand sa-i ofer elevei mele cat mai multe informatii din putinele pe care le detineam eu.

DSC04568DSC04571DSC04570

S-a uitat s-a minunat, i-au placut a invata, astea toate-s treaba ei!  S-a plimbat inca de mica impreuna cu parintii ei prin Turcia sau Grecia, deci  a mai vazut ce vedea in ziua respectiva ba chiar ruine ale altor  fortarete  si edificii mult mai  impunatoare, numai ca atmosfera era alta, una vesela , ne dureau obrajii de ras si nu eram constransi de nimic avand libertatea de a alege, ba mai mult acolo nu mai avea teme de facut si nu o oprea nimeni din explorari si din visare, din lumea inchipuita de orice copil spre pragul adolescentei, care inca mai poate fi tot ce doreste fara sa fie judecat. E placut uneori sa te pierzi in timp si sa te maimutaresti pentru ca vrei si poti.

Era parca mai ingrijit acum si n-am mai fost dezamagita  pentru ca pe mal era relativ curat si nu se mai vedeau scarbosenii sau mizerii turistice.

DSC04594

DSC04606

Printre ruine parea captivata de peisaj si nu rata nici o ocazie sa faca fotografii si sa filmeze toate buruienile si darapanaturile ce-i pareau mai interesante si-i ieseau in cale.

A pozat o broasca testoasa,DSC04628

si s-a speriat si ea de o soparla verzui,

a fotografiat cu macro toti ciulinii

DSC04616DSC04617DSC04627

si toti melcii pamantului,DSC04621

a  alergat si s-a cocotat

DSC04629DSC04633DSC04632

si a simtit si ea vantul linistitor si tonic,DSC04638

s-a bucurat, a ras cu pofta, si-a amintit de timpsi spatiu … pana cand a vazut si ea „marea”. In clipa aceea am realizat ca nu eu eram cea care trebuia sa mai fie in centrul atentiei si sa-mi rezerv pasajele de viata captate de curand numai mie. Erau amintirile ei acum, era anfora ei, era linistea ei si era si „marea”…

DSC04664

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 9 Februarie 2013 de în Corcodusu' recomanda, sufletului meu şi etichetată , , , , .
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High street mania

diy & fashion blog

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: