ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

ce vreti voi ma, autonomie!?

N-am nimic! Sunt de felul meu un om cat se poate de calm si rational si inca am mintea unui copil care stie ca binele invinge sau cel putin maturitatea m-a schimbat un pic si cred acum ca binele ar trebui sa invinga, chiar daca n-o face  in mod evident mai niciodata, dar cand vine vorba de comuniune laolalta, pe un pamant si asa manjit de toti cacatii din lume, nerespectat, hulit si respins sunt de parere ca cine nu e cu mine e impotriva mea.

Da ce mama dracului i-am adus eu aici? Sa se intoarca de unde au venit, la rudele lor cinstite si europene, dar sa nu indrazneasca sa ceara o bucata din rahatul in care suntem noi de mii de ani ca doar atat mai avem. 

Auzi la ei „autonomie”! Sa-si puna steag,  sa vorbeasca si sa invete pe limba lor,  sa nu vorbeasca romaneste desi sunt sigura ca toti cunosc limba, sa se impuieze  acolo cat or vrea si sa faca mici extremisti care si ei la randul lor sa isi doreasca ce au visat si parintii lor, dar sa nu indrazneasca sa creada ca romanul e chiar atat de prost si nu se sensibilizeaza la nimicuri cotidiene minoritare.

Imi amintesc un concediu impreuna cu parintii mei, cand neavand prea multe informatii am decis sa calatorim spre cele doua judete cu pricina, dorindu-ne sa petrecem cateva zile la munte pe undeva fara o tinta precisa. Eram mica, cel mai probabil o eleva plapanda si anemica prin clasa a V-a, si am plecat in zori la munte cu dacia verde a tatalui meu castigata la Loto in anul in care eu am facut pentru prima oara cunostinta cu lumea. Am mers ce am mers noi pret de cateva ore bune, linisti si relaxati, fara sa ne intalnim cu taximetristi furiosi care-ti sparg geamurile cu bate si topoare, fara sa fim asurziti de manelele din bolizii cocalarilor, fara teama ca putem fi loviti oricand de masina vreunui minor alcolizat proaspat intors din club, ci doar bucurandu-ne de drum si facand schimb de claxoane cu soferii extremi de rari cu numar de Constanta pe care-i intalneam in lunga noastra calatorie prin tara. Si uite asa am ajuns noi pe un taram nou, cu placutele localitatilor scrise intr-o limba necunoscuta ochilor mei. Vazand minunea tatal meu a incercat, crestin de buna credinta fiind sa intrebe  diverse coordonate in stanga si-n dreapta pe la diversi localnici in speranta ca nu ne-am ratacit cine stie pe unde, numai ca nu mica ne-a fost stupefactia cand am remarcat un singur raspuns :”Nem tu dom romeno”(asta am inteles eu atunci ca i se raspundea tatalui meu la orice tip de intrebare adresata si cum nu cunosc maghiaranu nu-mi asum nici o vina daca nu am fost in stare sa scriu corect). Si atunci l-am intrebat pe tata ce spun oamenii aceia si mi-a raspuns si el mirat unde am reusit sa nimerim, ca ei nu cunosc limba noastra. Ciudat mi-am zis eu atunci, ulterior afland ca nu vor dintr-o ura, pentru mine, chiar si acum nejustificata sa vorbeasca romaneste.

Un alt episod tot din concediu a fost acela cand dupa lungi cautari si incercari am ajuns intr-un hotel, dorinta noastra fiind aceea de a ajunge la un moment dat la Lacul Rosu incercand sa ne cazam pentru a ne reface fortele pentru ziua urmatoare. Am fost exagerat de politicos poftiti sa parasim incinta hotelului respectiv nici mai mult sau mai putin decat pentru ca suntem romani si nu ne pot gazdui peste noapte. A fost un raspuns fantastic, iar parintilor mei nu le venea sa creada ca sunt dati afara dintr-o cladire din cauza motivului extrem de aberant  si ca orice alt om civilizat vor sa plateasca o camera in care sa ne petrecem o noapte la noi in Romania.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt acel tip de om extrem de relaxat si n-am nimic cu nimeni pana la proba contrarie si nu pot sa accept discriminarea nejustificata (daca poate fi  justificata cumva). Suntem oameni si oameni, ba mai mult cica am fi cam 7 miliarde  de indivizi spurcati cu ganduri murdare si ar fi absurd sa fim toti la fel, numai ca nu concep cum sa mai am pe cap si grija sa discriminez pe x si y din  varii motive cum ar fin etnie, religie, sexualitate sau mai stiu eu ce alta bazaconie cand sa ma ierte Dumnezeu al tuturor am atatea griji  intr-o zi  incat ar fi stupid si absurd sa ma mai preocup cu inversunare sa judec si sa-i urasc pe diferiti indivizi doar ca nu sunt suficienti de normali pentru standardele societatii.

Dupa cum spuneam sunt din Constanta si sunt convinsa ca toata lumea a fost prin orasul asta macar o data in viata si este imposibil sa nu fi remarcat ca exista  si acolo, pe langa tigani care sunt pretutindeni, o alta minoritate si anume cea „turco-tatara” pentru care am tot respectul. Am convietuit cu acesti oameni timp de 20 de ani si pot sa spun ca dupa alti 8 petrecuti in Bucuresti cand ajung pe meleagurile de bastina remarc faptul ca nu s-a schimbat nimic. Am avut profesori, colegi de scoala, colegi de munca oameni exceptionali care nu au pretentii desi candva  au sosit aici pusi pe scandal si cucerire. S-au adaptat cu timpul si sunt integrati perfect in societatea dobrogeana si nu am vazut pe nimeni sa faca diferente sau sa aiba pretentii moderne. Am trait mereu intr-o comuniune normala, i-am auzit vorbind pe limba lor in diverse ipostaze ale vietii, am vecini tatari si  cu care este o incantare sa vorbesc de cate ori merg acasa. Toti cunosc limba romana si o invata in scoala la fel ca noi ceilalti, au aparte ore de turca, au geamiile lor, au sarbatoorile si traditiile lor, insa n-am asistat niciodata la impunera lor majoritatii. Si pana la urma nu stiu cu certitudine daca nu exista conflicte etnice si aici dar asta am trait si simtit in toti anii  si nu pot sa denigrez aiurea si fara motiv.

Nu am crescut urand si detestand pe nimeni pentru ca nu este cum sunt eu, ba mai mult am incercat sa invat sa leg diferite idei si mai ales sa-mi placa baclavaua si suberecul si mi-e greu sa inteleg cum tot in tara mea, intr-un cu totul alt loc exista un grup minoritar care vrea majoritatea si care se crede pielea si buricu si care nu poate accepta ca traiesc pe un pamant ce nu le apartine, dar pe care au dreptul sa traiasca impreuna cu restul asa prosti, umili si saraci cum suntem noi romanii.

PS: De-o fi sa iasa cu scandal…ma bag si eu ca mi se infierbanta sangele latin si devin razboinica nebuna!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 15 Februarie 2013 de în Uncategorized.
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: