ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Pisilichi a avut un scop!

My beautiful picture

Nu cred ca mai tine cineva minte, dar pe langa un maxim critic de 16 porcusori de guineea cu care ma pot lauda, pe langa sutele de milioane de porumbei ce se falfaie pe la geamul meu si care mai nou si-au dezvoltat o aptitudine destul de umanoida si-mi patrund si-n casa fara nici o remuscare facandu-mi si mai mult praf pe mobila neagra aleasa parca in ciuda, ca sa sterg eu cat mai mult la ea, candva am avut si o pisica. Nu mi-am dorit-o , nu eu am invitat-o in casa, insa vara fiind si usa deschisa mai tot timpul, cand ma intorceam de la serviciu ma astepta mereu in prag cu un miau pregatit de intampinare. Am aflat ulterior ca era pisica vecinilor si ca asa a considerat ea ca e mai bine sa fie si a noastra.
A venit iarna si noi oameni milosi si fara copii de ingrijit am zis sa ne facem un pustiu de bine si am adoptat-o intr-un mod cat se poate de simpatic. Era libera sa faca ce vroia ea. Pleca si venea cand avea chef (de multe ori pe la 3-4-5 dimineata, depinde cand avea vreo treaba de rezolvat, era suficient sa-ti mieune sinistru la ureche si de frica ii dadeai drumu afara. Nu de multe ori am surprins-o privindu-ma cu foarte mare atentie de ma temeam ca va sari la gatul meu ca un vampir insetat de sange proaspat sau ca ma va gheranii pe fata cu salbaticie.
Am indragit-o amandoi si chiar ne miram de fiecare data cand nu o gaseam la usa, dar aparea mereu la fel de apatica si cu mieunatul ei sinistru, mereu dornica de compania noastra si mai ales de caldura unui camin primitor. Tin sa mentionez ca nu am ademenit-o cu mancare ca sa avem si noi un alt animal de companie, ci doar ca la inceput cand ma intorceam acasa, pana sa facem cunostinta fizic gaseam labute pe praful dupa mobila si banuiam eu ca mai intra matele prin casa, dar in nici un caz ca ma voi pricopsi timp de vreo 6 luni cu o pisica pe cap si in casa.
Era perfecta! Am lasat-o sa doarma intr-o noapte pe canapea si am plecat in oras, cu riscul de a gasi prcusorul la vremea aceea inca viu devorat in acvariul cu rumegus. Ne-am intors dimineata cu inima cat un purice si plini de remuscari ca vom asista la un masacru si intr-un final am pasit pe pragul casei cu mana tremurand pe clanta si ochii umezi, implorand iertare divina. Cand am intrat in casa pisica dormea nemiscata, exact in aceiasi pozitie in care o lasasem in ajun, pe cand sobolanul maron si fara coada rontaia satisfacut o frunza de salata. Chiar era o pisica de tinut in casa!
Dadea dovada pe zi ce trece de o lene supranaturala si asta o facea deosebita din cale afara!
Intr-o zi a disparut brusc, numai ca aveam sentimentul acela cand stiai sigur ca n-ai pierdut nimic si ca se va intoarce acasa. Si a aparut, evident dupa cateva zile, cu burta la gura, grasa si atarnand de greutatea puilor.
Ah, bagaboanta ce mi-a fcaut! Era iarna! Chiar iarna trecuta cand erau zapezile alea mari si gerul ala de-ti degerau urechile si ea a ales sa fete pui de pisica mici chei si cu ochii inca nedefiniti. Ce puteam face in asemenea situatie decat s-o gazduiesc in continuare si sa ma gandesc la momentul in care o sa fim mai multi.
Cand nu-i dadeam drumul pe usa, obisnuia sa treaca pe pervazul ingust al geamului (pe vremea aceea avea sanse duble sa cada pe asfalt deoarece nu aveam balcon) pentru a urca in pod si astfel sa-i deschidem usa de acolo ce da in casa. De cate ori nu am acoperit cele doua gauri prin care se furisa mereu, insa de fiecare data a reusit sa inlature obstacolele si sa te chinuie cu mieunatul si la acea usa. Ma gandeam ca daca nu-i deschid o sa fete in pod cine mai stie prin ce colt asa ca o pofteam mereu in casa fara ezitare. Contiunua sa vina serara de seara in cautarea unui loc cald si primitor unde sa se poata odihni. Mai presus de toate era politicoasa, o caracteristica rar intalnita la oameni, dar mai ales la pisici. Daca nu-i dadeai si ei sa manance nu cerea de prea multe ori, se plictisea repede si se culca la loc. Intr-o seara am mancat langa ea un pui intreg si a dormit ca o nebuna fara sa ii pese de puiul nostru. S-a trezit, s-a uitat in jurul ei, amirosit ceva ceva, insa dupa cum am incercat sa ma fac inteleasa lenea ei supranaturala o determina sa nu-i pese nici macar de un pui intreg, aburind si frumos mirositor mai ales pentru nasul ei de felina experimentata.
Cu porcusorul se intelegea in limita bunului simt, atata cat se salutau pe limbile lor doar de ele intelese. In rest o mai apuca panica in momentele de libertate ale „sobolanului” si sarea ca muscata de sarpe cand rozatoarea se apropia mai mult decat era necesar si admis.
Nu stiu cum sunt pisicile!N-am avut niciodata una doar a mea! Mereu am crescut porcusori de guineea, pasari si razlet cate un catel la intervale lungi de timp, o pisica niciodata. Am mai vazut la lume, le-am vazut pretutindeni, insa n-am avut grija efectiv de nici o pisica. Ba mai mult unele dintre felinele prietenilor mei mi-au fost chiar dragi si le tin inca minte si acum particularitatile comportamentului, dar ca Pisilichi caci atat am reusit sa debitam si alt nume nu i-am putut gasi indiferent cat ne-am straduit, a reusit sa aiba un scop
N-a cazut niciodata! A reusit sa intre pe sub pilea noastra, ba chiar pe si sub a tatalui lui Marian, caci fiind iubitor de porumbei va inchipuiti ca nu-i tocmai prieten cu matele, si sa-si ofere o iarna comfortabila si calduroasa.
A fatat la ea acasa, patru pui, trei masculi si o femela si ca o mama responsabila n-a mai venit si a ramas sa-si ingrijeasca puii. Numai ca la un moment dat, totusi trebuia sa apara, era in legea firii sa ii paraseasca si macar sa mai apara prin curte. Nu a mai venit si mai apoi am aflat ca a fost dusa de „adevaratii ei stapani” pe camp cu sacul pentru ca aveau deja prea multe animale prin curte si na erau prea multe guri de hranit. As fi dorit sa stiu mai din timp dorinta lor de a se debarasa de ea, era acum si a mea, de fapt fusese si trebuia sa ma impac cu ideea pentru ca poate suna absurd chiar nu mai aveam ce sa fac din varii motive.
Pisilichi a avut un scop!
Am luat fetita dupa doua luni de viata si i-am daruit-o unei colege de serviciu care la randul ei i-a daruit-o fiului ei care-si dorea din suflet un animalut. M-am bucurat nespus ca am reusit, totusi sa mai salvez ceva si sa sa-i ofer acelei fiinte care de-abea facea cunostinta cu viata, una frumoasa si indestulata pe care s-o cunoasca. Acum a crescut si are nasul la fel de roz si am auzit ca e tare nazdravana total opusa mamei ei (si ceilalti pui avu avut un final fericit la vremea respectiva si zic asta pentrut ca a trecut ceva si nu mai stiu nimic despre ei acum).
P.S.:ea e Sophie:
Fotografie0072

Anunțuri

2 comentarii la “Pisilichi a avut un scop!

  1. Anonim
    17 Septembrie 2013

    Nu stiu daca a existat vreo tentativa de a scapa de Pisilichi, dar a murit unde a crescut, in primul loc considerat camin.
    Cred ca avea mai multe identitati si o singura personalitate, pentru mine a fost Micii.
    Sper sa-i fie bine!

  2. ideidincorcodus
    17 Septembrie 2013

    a murit singura(presupun), dusa intr-un sac probabil pe camp pentru ca acolo unde a crescut nu mai era loc si pt ea…la mine s-a aciuat total intamplator intr-o iarna, a fatat si a disparut…din pacate nu am stiut nimic pentru ca altfel ar fi fost si acum la mine:(((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 17 Aprilie 2013 de în Uncategorized.
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: