ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

de ce plangeam ?!

Picture 099

De ce plangeam?

Dupa cum se poate observa si in imagine ma aflam intr-un automobil. Matiz chiar, alb, fara casetofon, deloc ingrijit. Dupa cum spuneam ma situam la volanul masinii Dewoo care a avut nesansa de a trece prin multe maini nepricepute. Porneam la drum cu scopul precis de a ajunge in Ciorogarla unde primarul (am uitat definitiv cum se numeste, probabil este inca acelasi si acum) impreuna cu un grup de oameni plantau copaci pe marginea drumului din localitate si eu ca o reporterita la un ziar cu un public tinta doar printre angajatii primariilor din Ilfov (era distribuit gratuit in primariile din judetul Ilfov)trebuia sa fac o stire noua si interesanta despre „eveniment”(desi el in sinea lui era chiar un eveniment :)) ).
Ma gaseam in masina, deci pe scaunul soferului in fata curtii unui prieten pe care-l implorasem sa-mi fie alaturi in acele momente intense din viata mea si sa ma insoteasca in calatorie, dupa ce consumasem in prealabil la micul dejun un minunat Distonocalm roz si plapand care trebuia sa ma tina pe mine intr-o forma umana demana de a conduce un impunator Mtiz alb.
Nu, nu plangeam pentru ca in urma cu doar cateva minute indoisem portiera din spate la imbinatura de la geam de coltul unui tir parcat pe marginea strazii. Si cum erau parcate chiar doua, dimensiunea micului gigant m-a derutat si nu m-am incadrat corespunzator si astfel am indoit o buna bucata de tabla si zgariat ici colo vopseaua. Pe toate acestea le-am observat ulterior plansului cand a iesit amicul meu din curte si m-a atentionat facandu-ma curioasa chiar, insa atunci nu m-am intristat. Plangeam pentru ca luasem o pastila de distonocalm in urma cu 10 minute si nu simteam sa-si faca vreun pic efectul astfel ca panica imi cuprinsese intreg corpul si mai ales mintea, astfel ca ma vedeam sfarsind in mii si mii de moduri posibile.
Il sunasem pe Marian sa-i povestesc drama prin care treceam si ca era peste puterile mele aceasta calatorie initiatica prin Bucuresti (pentru ca am ales „the hadr way „), insa nu prea m-au salvat sfaturile lui si nici rugile mele adresate fortelor superioare nu au avut efect. Eram inspaimantata, traumatizata, mi se lichefiase creierul de groaza…pur si simplu refuzam cu cea mai grozva indarjire sa conduc acea masina.
Inca mai am panica de atunci cand sunt obligata de imprejurari sa ma aflu la volan si nu-mi pot explica de unde a pornit totul si de ce imi este frica sa preiau controlul situatiei. Pur si simplu ma tem de un posibil accident pe care l-as putea provoca si de cate si mai cate alte atrocitati. Constienta fiind de pericolul pe care-l reprezint pe soselele tarii m-am retras din activitatea soferistica aproape inexistenta pentru ca dupa vreo 2-3 situatii asemanatoare am reusit sa ma fofilez si sa gasesc de fiecare data pe altcineva sa o conduca si sa ne duca la diferite destinatii.
Intr-un final „zarurile au fost aruncate” si am pornit la drum, iar calatoria a fost pe alocuri tensionata, numai ca distonocalmul isi facuse de ceva timp efectul, iar starea mea de spirit se preschimbase in bine, astfel ca am reusit sa ma sustrag din neprevazut.
In concluzie plangeam pentru ca urma sa plec intr-o calatorie spre Ciorogarla si ma temeam de moarte de pericolul ce-l reprezint in trafic.
Responsabilitatea mea civica in trafic, insa nu vine din nimic altceva decat din teama mea de a conduce chiar si pe o strada fara masini, deci sunt doar egoista.
Pe „Matri”(pentru ca asa se intitula) l-a condus multa lume si inainde de a-l avea eu si cat timp l-am detinut, dar cu siguranta si dupa ce nu a mai fost in posesia mea. Una dintre persoaneleu care l-a condus pana sa fie al meu, am inteles dintr-un zvon ca se si rasturnase cu el, asa ca fusese trecut prin multe incercari. Chiar si eu am cotribuit la soarta lui nefasta. Un individ pus pe fapte rele i-a spart geamul in Herastrau intr-un loc intunecat si ferit de ochii lumii pentru a sustrage unei uituce inconstiente geanta de la sh cu telefonul si portofelul cu 20 de lei si cu toate actele inclusiv cele ale masinii de a trebuit sa dau la declaratii. Eeee…ce vremuri! Daca-mi amintesc il aveam doar de o saptamana, mi-l daduse sa ma acomodez cu pedalele, si asta era doar inceputul peripetiilor alaturi de mine.
O doamne cate as mai avea de povestit despre Matri!

Anunțuri

3 comentarii la “de ce plangeam ?!

  1. Anonim
    3 Noiembrie 2013

    puteai sa o lasi pe alina la volan si cu putin noroc/ghinion nu mai plangeai in veci

  2. Ioan Stoenică
    11 Noiembrie 2013

    Desi stiu ca exista si fete care conduc foarte bine, acest text m-a dus cu gandul la un articol de pe TNR: http://www.timesnewroman.ro/sport/10689-felicitari-doamna-cea-mai-buna-soferita-din-romania-nu-a-mai-condus-din-1974

    (ideea e sa ne amuzam, nu e vreun pont rautacios 🙂 )

  3. ideidincorcodus
    11 Noiembrie 2013

    Precum doamna Francesca mi-am asumat rolul de soferita in rezerva si privesc pe fereastra din dreapta soferului mult mai relaxata:))))…multumesc pentru articol, chiar mi-a facut placere sa-l citesc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 2 Octombrie 2013 de în si le traiesc eu... şi etichetată , , , , .
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: