ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Elena cucereste varfuri- Epilog 2013

Padina, Pestera
ceaunul 2
Sunt copilul marii, desi nu stiu sa inot, ba mai mult n-am nici cea mai mica legatura cu vreo activitate nautica in afara de mersul turistic la plaja, insa mi se pare mie mai intr-un fel sa ma folosesc de apartenenta mea geografica marina ca o scuza mojica pentru a intelege de ce in ultimii ani am ocolit muntele in detrimentul marii.
Am mers mai des la mare decat la munte in ultimii ani scursi din viata mea, in primul rand pentru ca Bucurestiul ma trimitea mai des, studenta fiind spre casa parinteasca si spre distractiile ce marea desfranata le desfasoara pe toate inaintea oricarui tanar ce sufera de rebeliune. Muntele devenise doar oaza de liniste si relaxare. Nu ma duceam la munte sa escaladez, sa ma cocot eu pe culmi inalte si sa-mi demonstrez veleitatile de alpinista, ca destul ma dureau picioarele de la zbantaielile din Vama asa ca alegeam mereu muntele ca pe o alternativa de o zi doua in care sa respir aer curat si sa ma minunez de mama natura.
Intre timp am crescut, am trecut peste adolescenta rebela cu chef de dezmat si am ajuns sa cunosc o noua Elena mult mai pasnica si poate chiar mai ambitioasa decat cea din trecut. Dupa cum stiti vara aceasta am dat marea pe munte si am facut ceva ce nu mai facusem inca de pe vremea cand mergeam cu parintii: trasee montane. Despre ele am povestit, v-am aratat si poze asa ca ma simt impacata. Ceea ce nu v-am spus este faptul ca am incheiat drumetiile cu un mininat ceaun haiducesc cu pipote vanate din Kaufland. Imi doream nespus sa inchei vara 2013 in acest mod sturlubatic, la fel de mult cum mi-am propus ca pentru viitorul sezon estival sa mai concept si o delicioasa fasole scazuta cu oricefel de carne, fasole la ceaun sa fie.
Ca si anul trecut cand am avut acest fetish culinar, important nu a fost numai punctul gastronomic, ci si locatia a fost un factor determinant al fericirii mele. Am plecat de vineri seara si deoarece am ajuns destul de tarziu am poposit mai intai langa un grup de folchisti devotati melodiilor SO 90’s.

DSC00084

Adoua zi, pe lumina ne-am decis sa cautam prin imprejurimi locul perfect pentru festin. N-am cautat foarte mult si am dat peste un spatiu idilic, un coltisor de munte infratit cu apa si codru. Amplasamentul taberei era exact pe gustul meu: putin soare, putina umbra, iarba moale si pufoasa, arbori de straja, un raulet cristalin in care sa tinem berea si vinul la rece, cat si o limba de nisip care sa ma duca pe mine cu gandul la o imitatie de plaja pe o insula pustie.

DSC00292
DSC00295
DSC00032

Pana sa ne instalam la cratita si pana sa actionam la mutarea gunoiului altora catre o ghena de unde sa poata fi luat spre o alta folosire, un pic scarbiti de mirosurile emanate, iaca apare un grup de copii. Ce noroc pe capul nostru ca tocmai ce participau impreuna cu alti cativa profesori la o curatare a zonei si n-au trecut mai mult de 5 minute ca gunoiul disparuse ca prin minune. Din pacate elevii zelosi nu stiau ca noi doar ce sosisem si ca si ei suntem ecologisti din tata-n fiu si ca aveam de gand sa facem si noi o fapta omeneasca si ne-au aruncat niste priviri de „sa va fie rusine!” incat m-am simtit cea mai vinovata ca nu le-am strans eu inainte sa vina ei sa ne curate locul.

DSC00003
DSC00005

Copiii au plecat, curatenia era gata, micul dejun fusese luat, de instalat ne instalasem romaneste deoarece am pus masina strategic ca nu care cumva sa mai se alature cineva petrecerii noastre de familie restransa. Ce n-am calculat noi, doua capete luminate si sclipitoare pe de-asupra, a fost apropierea locului de vis de un drum oarecare. Era dimineata si liniste, lumea inca nu se trezise din amorteala de peste noapte de prin corturi si nici turistii nu se inghesuiau pe drumeagul dintre munti. Pana pe la ora 10 cand situatia s-a schimbat dramatic. Am simtit-o usor usor pe pielea noastra pe masura ce inaintam in zi si numarul masinilor ce strabateau acel drumeag imi dadea impresia ca ma pregateam de cina cea de taina langa o autostrada in plina glorie la o ora de varf. Din ceea ce vroiam a fi cateva ore linistite langa mica noastra plaja privata, la umbra brazilor semeti, printre hartiile noastre igienice s-a transformat intr-o zi dubioasa tocmai din cauza pozitionarii noastre de poveste. Pe masura ce trecea timpul in acelasi ritm ca si masinile, procesul gastronomic prindea alt gust si o textura diferita si mirosul isi schimba proprietatile ajungand halucinogen spre narile celor mai gurmanzi participanti al trafic. La cum mirosea toata valea din pricina mancarii nu-i de mirare ca era sa ne facem si foarte multi prieteni. Unii s-au invitat, altii ne-au facut sa schitam in soapta un „poftiti, va rog”, cei mai zelosi ne-au felicitat imbujorati, ba chiar ne-au privit cu admiratie, ca pe un exemplu. Am fost fotografiati, filmati, priviti insistent de grupuri restranse de oameni in etate si am trezit pofte in sufletele multor turisti din acea zi de sfarsit de vara.

DSC00086
DSC00013
DSC00107

Rezultatul nu este tocmai o farfurie montata de mai stiu eu ce chef bucatar cu pretentii si poate nici pe gustul domnisoarelor ce-si tarasc basinile prin Dorobanti, insa m-am simtit fantastic dupa prima inghititura salbatica de paine inmuiata in sos. Noua ne-a placut, in ciuda faptului ca am pus ca neghioaba la sfarsit niste gogosari (sa nu-I arunc :)) ) ce i-au dat un usor gust amar, pentru ca nu se putea si altfel, esential fiind inca de la bun inceput ca tot noua sa ne placa, iar astfel atingandu-ne scopul ne-am declarat multumiti de mica noastra isprava.
N-am facut nimic exceptional ca sa am dreptul sa ma laud, insa imi iau de la mine putere sa va sfatuiesc ca intr-o zi, cand sunteti in pana de idei urbane sa faceti rost de un ceaun, de ce ingrediente va trec prin cap si sa mergeti in cel mai apropiat loc permis de lege, sa mesteriti un trepied vintage si sa gatiti haiduceste la focul primordial. Puteam sa ma crizez ca o femeie inainte de ciclu ca vai ce de masini imi distrug mie karma si vai de mine saracuta ce nu-mi place…era o varianta. Am ales in schimb sa ma simt bine in cadrul inconjurator si sa ma bucur de clipele-mi rare de ragaz.

DSC00060
DSC00129
DSC00048
DSC00188

Reteta e simpla in uleiul incins se caleste intai ceapa, se pune carnea constand in pipote si inimi de pui si o bucata de porc da nu stiu din ce zona a animalului provenea (am imbalasamat-o cu ce am avut la mine: sare, piper, cimbru, busuioc, zeama de lamaie si o foaie de dafin si am tinut-o asa cam o ora doua daca sunt posibilitati de depozitare) si se amesteca de cateva ori apoi se pun ardeii capia si se adauga o cana cu apa si se lasa la fiert pana ce carnea este mancabila. Bine ardeii ii puteti pune si mai tarziu nu neaparat o data cu carnea deoarece riscati sa nu va placa asa storflociti. Cand ingredientele sunt fierte se pun rosiile (noi am pus de gradina, deci un punct in plus) taiate generos si se mai lasa un pic la fiert. La sfarsit se adauga ce condimente vreti voi, in plus usturoiul si pentru aspect cateva fire de patrunjel tocat si asta-i nebunia!

DSC00056
DSC00110
DSC00130
DSC00144
DSC00179

…am aflat ulterior ca fluxul infinit de masini se datora faptului ca un pic mai sus se desfasura „Padina Feast 2013”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 2 Ianuarie 2014 de în Corcodusu' recomanda, si le traiesc eu..., sufletului meu şi etichetată , , , .
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High street mania

diy & fashion blog

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: