ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Padurea

Visul copilariei mele era sa locuiesc aproape de o padure. Sa am acolo un spatiu cat de mic destinat numai mie, un trunchi de copac doborat cu brutalitate de o furtuna iscata din  mare, trasnit de un fulger de cristal… Na fost sa fie! M-am trezit intr-o padure de blocuri marginite de mare si ici colo cate un tei, castan sau plop.
Acum in schimb ma simt binecuvantata de natura (cat s-o mai putea). Locuiesc nu chiar in padure , insa la 5 minute de mers pe jos. Este  inca relativ curata si pe care mai nou au ingradit-o. Sper eu ca dintr-un spirit fantastic de conservare, ci nu pentru ca cineva si-a revendicat-o si implicit insusit-o si maine poimaine or sa puna lupii, ursii, vulpile si iepurii pe noi ca sa nu-i mai calcam pamantul (mentionez ca am exagerat un pic, nu contine decat iepuri si aia cred ca maxim 3 :))) ). Pana atunci, insa mi-am facut un ritual din a veni aici incepand cu luna martie pana cel tarziu in iunie, reluand plimbarile mai apoi prin septembrie. De fapt nu e respectat cu strictete, intamplandu-se sa ajung prin prin locurile astea mai mereu.
Ca sunt innebunita dupa ce natura ne-a oferit nu este o noutate, astel ca padurea de mai jos imi ofera acel sanctuar de serenitate si libertate (da, stiu ca acum are gard!) acea gradina cu poteci inguste marginite de verdele primaverii. Nu sunt inca tantari, asadar visul este si mai real deoarece nu te ciupeste nimeni de nicaieri. E frumos la noi la padure, ca intr-un parc mai linistit, mai putin populat si galagios. Am spus ca este curat si-mi amintesc de vremurile cand veneam acasa cu cate doi saci fiecare de gunoaie stranse in drumul nostru de intoarcere. Se intampla mereu la fel : gaseam o sticla, inca una si inca una si o punga si pe alta si mai un adidas mai un tricou o pereche de blugi, diverse. Aveam mereu si saci la dispozitie si de multe ori riscam sa ne ranim, numai ca avem asa in noi o naivitate copilareasca. Speram ca daca altii gasesc pamantul curat il si lasa asa! Acum cand cingatoarae sistemului se infasura cat mai strans pe mijlocul meu ce inca depasete cu mult marimea 60, riscand sa ma albesc la fata si sa lesin, ajung din ce in ce mai rar sa fac plimbari lungi pe cararile ce strabat mica oaza de oxigen din nordul Bucurestiului .

Astazi am vazut cum generatia de la terenul de fotbal , o mica portiune fara vegetatie, doar pamant si praf, cat sa joci un tenis de picior, s-a schimbat si cum noi cei de candva eram astazi si-i priveam pe ei cei de azi cum ne ocupasera locul de joaca. Aveam peste 22 de ani cand am inceput sa merg si eu cu noii mei prieteni de atunci „pe la padure”, cu timpul ajungand s-o vizitez de cate ori simteam ca este vremea sa fac dorul sa dispara din minte, din suflet si din trup.
Padurea stie multe, ne-a veazut transformandu-ne, ne-a ocrotit si indrumat. Ne-am jucat la aici, ne-am impartasit secrete, am vorbit vrute si nevrute ore in sir pe copacii cazuti, pe paturi, pe iarba. Ne-am refugiat sa ne certam si sa plangem, sa sarbatorim zile de nastere, sa dam vesti. Am spart tone de seminte si am baut mii de litri de bere, am fotografiat-o in toate anotimpurile, si i-am facut apoi zeci de destainuiri. Azi generatia din teren s-a schimbat. Erau alti baieti jucandu-se si alte fete zambind si facand glume pe seama lor. Eu m-am intalnit cu ai mei plus un minunat pui de om… Am crescut, devenim parinti si dam rost iubrii altfel, iar daca sensul este sa intemeiezi o familie si sa ai alaturi oamenii potriviti in padurea potrivita, ai sa treci salutand mereu cu respect si grupul din teren.

DSC02565
DSC02585

Anunțuri

8 comentarii la “Padurea

  1. filedinpoveste
    24 Martie 2014

    Vrei sa-ti spub un secret? Cand eram mica si eu visam sa-mi fac o casa in inima padurii, printre ferigi, artari si caprioare. Ma speria insa vuietul padurii pe timp de ploaie…aveam sa renunt devreme la avest vis

  2. ideidincorcodus
    24 Martie 2014

    N-am renuntat nici acum la visul de a avea o casa in padure, insa se pare ca nu e ca in povesti si ca sa ai o casa mica si naturala iti trebuiesc zeci de aprobari si visul se izbeste de realitate incat mai bine il lasi balta. Dar daca o sa-mi realizez ce mi-am propus vreodata, te invit de pe acum la casa mea din padure sa ne relaxam la umbra ei.

  3. calinakimu
    2 Aprilie 2014

    Traiesc de 20 de ani la tara…la o margine de sat micut, aproape de padure…Am livada, stupi,ogor,gradina de legume, solar…si un rau la hotarul locului…
    Blogul meu „Haide la tara” vorbeste despre realitatea visului pe care-l ai tu… si nu numai tu.Am parasit Bucurestiul cu o bucurie inimaginabila, in ciuda faptului ca acolo se afla „grosul” familiei, acolo au trait bunicii si parintii mei.Pe mama am luat-o cu mine.
    Realitatea…a intrecut cu mult imaginatia.
    Este mai simplu decat va imaginati…toti cei ce va doriti…posibilul.
    Blogul meu se vrea un ghid pentru „pionieri, ba chiar pentru prescolari in ale…taraniei. Am acumulat suficienta experienta sa pot fi un „guru” al orasenilor parasutati la tara. Ofer din inima orice informatie legata de aceasta posibilitate.

  4. ideidincorcodus
    3 Aprilie 2014

    Iti multumesc nespus ca te-am intalnit. Esti o speranta in ceea ce priveste realizarea visului meu de a trai la un moment dat cat mai aproape de natura si de linistea de care sunt lipsita in orasul asta mult prea obositor pentru mine. Daca ar fii sa fiu singura pe lume mi-as lua o desaga si as cutreiera-o , insa am ales viata in doi si din pacate mai am de lucrat la numarul 2 ca sa priceapa importanta unei vieti mai putin stresante si a unui trai narural si cinstit fata de propriile noastre personae.

  5. calinakimu
    3 Aprilie 2014

    A vietui la tara devine cu adevarat un vis in clipa in care TRAIESTI acola. Realitatea intrece cu mult orice imaginatie.Din fericire, sotia mea era convinsa sa faca acest pas inca inainte de a ne cunoaste. Nu este asa de grea, pe cat pare, desprinderea de anchilozele orasului. Acum este mai usor decat cu 20 de ani in urma.Pe blogul meu am povestit cum am procedat eu.Sunt amintiri cu un parfum aparte. O adevarata aventura in plin mister…Nu ratati aceasta sansa…Spun sansa, atata timp cat iti doresti sa faci pasul asta. Va fi un pas DECISIV pentru intreg cursul vietii. In cei 20 de ani decand sunt la tara…am trait cu mult mai intens decat toti ceilalti ani de pana la plecare.
    Eu voi posta tot ce tine de cece ce se petrece in viata de la tara. Raspund prompt la orice nelemurire.
    Succes…

  6. ideidincorcodus
    3 Aprilie 2014

    Multumesc pentru aceste cuvinte incurajatoare! Sunt foarte folositoare avand in vedere ca lumea incearca sa te descumpaneasca spunandu-ti mereu ca e greu si ca n-ai sa reusesti, ca nu e de tine munca prin curte. Vreau o gradina din care sa fac tot felul de minunatii pentru iarna, vreau sa ma o capra , le ador, vreau sa nu mai muncesc pe un salariu de mizerie ca altii sa se indestuleze pe sanatatea mea. Si mai vreau ca viitorul meu copil sa creasca sanatos, sa aiba parte de joc si joaca, sa cunoasca frumosul si sa respecte pamantul. Vreau multe, insa nimic complicat si irealizabil.

  7. calinakimu
    3 Aprilie 2014

    Tot ce-ti doresti este perfect posibil. Gandeste-te…eu am plecat cu familia in neant. Nu cunosteam pe nimeni, eram un produs al orasului. Acum…sunt multe aspecte ale muncilor de la tara pe care le fac mai bine decat taranii cu „acte”. Este normal…Eu le fac cu bucurie, din inima, le cunosc valoarea profunda. Vrei sa vorbim despre transparenta vazduhului, despre libertate, despre vizitele in „templul” padurii?! N-o s-o fac acum…As deveni…sadic.

  8. ideidincorcodus
    3 Aprilie 2014

    Iti multumesc pentru faptul ca nu invarti cutitul in rana! :))) Eu as mai avea cateva mici etape de parcurs in viata pana sa ma stabilesc la locul meu, insa categoric locul va fi departe de nebunia oraselor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 23 Martie 2014 de în sufletului meu şi etichetată , .
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High Street Mania

Think - Like - Create

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: