ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Ce-am crezut, si ce-am ajuns

Am trait mereu cu iluzia ca sigur sigur eu am ceva deosebit si ca sunt o specie umanoida nemaivazuta pe pamant. Am crezut mai mereu ca voi imparati lumea, ca voi ajunge in spatiu sau la poli sau oriunde, doar sa ajung si eu undeva. Cand eram un copil fara minte (acum doar am crescut) imi imaginam  ca o sa fiu pe putin o Ecaterina Teodoroiu a anilor 2000, dar care supravietuieste si care isi plimba crucea izbanzii de colo colo, prin fata muritorilor de rand sa vada si ochii lor ce mare a ajuns fata. Sau hai , mai de la tara un pic, acceptam sa fiu o Vitoria Lipan agila si cu spirit de detectiv particular. Ba imi permit sa merg si mai departe : o amazoana, o figura marcanta a  istoriei omenirii sau chiar si o simpla eroina antica, si ma multumeam, sa stiti, sa fiu macar Gabriell, prietena  durdulie a Xenei. Sau ca voi descoperi un leac pentru vreo boala, vreun unguent pentru bube dulci-uscate sau macar o crema pentru cosuri. Nu ca  pentru toate acestea nu ar trebui sa ai un set de calitati definitorii care sa te ajute in demersul tau  uman de a ajunge cineva raportat la sistemul tau de valori. In fine…intelegeti voi, prieteni ideea de baza, speram si speranta moare  cand decid eu. Imi pusesem toate bazele in mine ca  viitorul adult, dar oamenii te mai si dezamagesc uneori. Si ce alt dusman, in afara de mine mai am…ca n-am bani, valoare nici atat, ca sa nu mai vorbesc de talent?

Am ratat startul, chiar si prima jumatate…ce mai, unii optimisti mi-ar spune ca mai am timp cacalau sa fac ce mi-am propus in viata. Dar aici intervin eu si ma intreb, intr-o sesiune de sinceritate… ce mi-am propus? Ca dupa cum spuneam mai sus, eu am sperat ca o sa fiu cineva, dar nu am si facut mare lucru pentru a obtine rezultate. Ba mai mult parca  singura mea ambitie a fost aia  de a nu face nimic sau de a nu ma implica in ceva, ca vorba-ceea :”Ce rost are?”

Imi amintesc eu, ca aveau unii prin  perioada  liceului niste planuri marete, de zici ca sigur sigur isi citisera singuri in stele de erau asa convinsica vor ajunge oameni de cinste ai societatii. Unii, de nu se mai zbateau sa fie primii, sa zica , sa aiba, sa faca, sa dreaga…ca asa stiau si ei de la altii mai mari si la fel de  realizati. Pentru o parte din ei a fost „vorba lunga, saracia omului” dar macar au pornit cu dreptul in acest drum initiatic si poate au si invatat cate ceva din avantul inceputurilor. Eu macar am fost cretina din start si nu mi-am facut planuri, in ideea ca  de n-or iesi sa nu ma simt si mai proasta decat sunt. Dar ei? Bietii tineri , atunci nu aveau de unde sa stie ca socotelile nu ies neaparat ban pe ban si ca viata nu e construita doar din idealuri. Pentru cei mai norocosi, cei ce au stiut  chiar dupa atunci ce le este dat ,treburile merg foarte bine acum, iar pentru resturi, de’alde mine lucrurile sunt simple: n-a fost sa fie! si „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”! Suntem si noi amestecati in gloata. Din multime nu ne vede nimieni. Iar invizibili fiind ne retragem zi de zi prin birouri , ba chiar pentru alti amarati pana si asta e o realizare.

Eu, in dezorientarea mea de gaina fara cap, ceva ceva stiu cam pe unde ma situez, ce vreau si ce-mi place, doar ca nu este si suficient. Si nici optiunile nu sunt variate, ideile fiind putine, gandirea limitata. Sa va mint ca lucrez la o imbunatatire sau macar la o strategie, ca am un plan sau ca inca mai cred ca eu sigur voi fi cineva cu care scumpa mea mama se va mandri?

Si totusi…ce rost are, ca timp ar mai fi?!

 

 

 

Anunțuri

7 comentarii la “Ce-am crezut, si ce-am ajuns

  1. Poteci de dor
    9 Iunie 2016

    Doamne, cât îmi place stilul tău!
    Dacă spun că nu eşti singura în situaţie, e mai bine? Nu, sigur că nu. Dar putem face un fel de fan club, vindem tricouri cu noi. 😀

  2. ideidincorcodus
    9 Iunie 2016

    Multumesc pentru sustinere! Pna acum s-au strans cativa de’alde noi, asa ca ideea unui fan club ma incanta, ca se pare ca suntem multi. :))

  3. calinakimu
    9 Iunie 2016

    Nu-ți rămâne să fii…decât ceea ce EȘTI, adică aitentică. De aici începe aventura și misterul Existenței. Fără scopuri, planuri, vise, speranțe sau iluzii. Realitatea întrece orice imaginație.

  4. ideidincorcodus
    10 Iunie 2016

    Aceasta este si parerea mea, doar ca din cand in cand intri fara sa vrei in jocul celorlalti si uneori ai tendinta de a te intreba de ce nu te aliniezi la standardele lor.Dar apoi apar oameni ca tine care iti amitesc (si inti multumesc din suflet) faptul ca esti unic si autentic si pentru asta merita sa alungi sentimentul neimplinirii.

  5. calinakimu
    10 Iunie 2016

    A te adapta lumii noastre…înseamnă a te sinucide moral.

  6. Silvia
    10 Iunie 2016

    Corcoduso, tu esti unica in felul tau, dar acum esti trista si deprimata. Ai nevoie de o schimbare.

  7. ideidincorcodus
    21 Iunie 2016

    Multumesc frumos pentru apreciere! O schimbare nu strica niciodata , daca este in bine. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 9 Iunie 2016 de în si le traiesc eu....
lolamajeure

sex. intimitate. discuţii nocturne

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

Deliciu Mic

Cadouri personalizate, Figurine de tort pentru nunta - personalizate, Accersorii si Bijuterii Handmade

High street mania

diy & fashion blog

TRAVELLING THE WORLD SOLO

The ultimate guide for independent travellers seeking inspiration, advice and adventures beyond their wildest dreams

De la noi din casa

De prin casa adunate

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

Cristina Boncea

01.01.1998

Lumea lui Dromihete

Stiri, editoriale, analize, pamflete

COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu - "considerați că v-am consultat"!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Almira Events

Creative Ideas - Wedding Planning - Floral Design

notes from a dog walker

stories from the sidewalk

28 Rue Madeleine

Stories, photos, travel and other drugs

VATRAmea

povestea reinvierii unei casute aflate intre dealuri, pe malul unui rau de munte

Confesiuni

Păstrează momente și oameni printre gândurile tale. . .

Too dear

Style, Spice & Everything Nice

%d blogeri au apreciat asta: