Plimbarile melcului – miniserie

Am un talent fantasctic, singurul, de altfel: acela de a ma suci la 180 de grade fara sa clipesc  atunci cand am zis ca am luat  deja o decizie categorica. Si va voi explica… Nu prea imi fac planuri de calatorie. Mi se face de duca, pai ma duc. Unde? N-are importanta, dusa sa fiu! Pe principiul nedocumentarii prealabile functionez de cele mai multe ori, asta pentru ca nu vreau sa vad  tot locul  x din poze si filmulete de pe youtube. Ne-am urcat in masina, am zis hai…si la  drum! Imi place elementul surpriza, dar nu inseamna ca ma duc caine sur la vanatoare fara sa  ma documentez deloc, ci doar ca interesul prefer sa mi-l pastrez pentru fata locului.

Anul trecut, in schimb, am vrut sa fiu deosebita. Satula totusi sa ma intorc din vacante si miniconcedii mai daramata decat coliba unchiului Tom, mi-am propus sa imi stabilesc un plan de actiune pe care sa-l urmez cu strictete elvetiana. Cerinta era simpla: ne doream sa petrecem cateva zile ca pensionarii  intr-o statiune turistica  din tara si sa ma plimb in trening  la brat cu sotul meu, caci acea iesire in lume era prima sub aceasta titulatura, adica un fel de luna de miere mai batraneasca. Si cum nu sarbatorisem decat uniunea-n fata legii, aia cu mai putina lume si fara dar la masa, am stabilit sa nu ne trambalam cu bagaje prin cine stie ce colt de lume, ci s-o luam treptat cateva zile pe la noi prin ograda. Pai si nu se pune Elena mea pe cercetare satanica…de mai mai ca ma duceam si la fata locului sa caut prin arhive obscure date istorice. Cauta  statiune pentru trening, hotel pentru „consum luna de miere”, peisaj -eminamente necesar, trei variante de a ajunge in locul stabilit si poisibile locatii de vis poate o puneam si de-un ceaun haiducesc  in mijloc de codru. Trei saptamani m-am agitat ca mentosana-n pepsi pentru cele cateva zile pe care urma sa le petrecem la Sovata. Caci, da, aici pusesem degetul pe harta. Citeste forumuri, intreaba neamuri si cunostinte daca au fost, cum a fost, scoate dupa net toate obiectivele turistice din zona, vezi cam cat costa fiecare intrare pe la muzee, mai un loc de zbantaiala, un restaurant, ca na, nu -pleci in fiecare zi in concediu.

Dupa asa o pregatire destoinica, totul parea sa mearga conform planului pentru prima oara, si tot pentru intaia data urma sa ma intorc acasa odihnita nevoie mare, de sa te tii cu ce chef de munca ma intorceam acasa. Vine si ziua mult asteptata a plecarii. Ne-am trezit, ne-am pus la punct ultimile detalii si intr-un tarziu (pentru ca nu plec niciodata dimineata; mai am un dar, pe lanaga talentul de a fii nehotarata si cel de a fi lenesa si inceata, dar nu ca n-as putea altfel, dar unde ma grabesc?), ne urcam in masina, facem cu mana la  parinti, crucea crestineasca si traditionalul „doamnea-juta!”si hai la drum! Pana cand…Proaspatul meu sot ma intreaba:

-Pai si unde mergem acum?

N-am inteles intrebarea, asa ca m-am prefacut ca vorbeste pe alta limba si am schitat decat un firav:

-Adica?

el:

-Pai unde mergem in concediu pana la urma ca sa stiu pe unde-o iau!?

eu:

Pai (chiar un pic confuzo-tristo-timorata)nu am zis ca la Sovata?

el:

-Nu mai vreau acolo, hai la Rosia Montana, ca nu te-ai dus s-o salvezi niciodata!

Inca nu am vazut Sovata si nici imprejurimile, in schimb mi-a venit ideea nastrusnica de a va povesti si voua micile mele experientede pe ici colo, intr-o miniserie de istorioare pe care va invit sa le descoperiti…

Prima oprire: Cetatea Fagarasului